Iubesc ardelenii! Oameni cumsecade, la locul lor, simpatici, placuti, greu de uitat.

Baut cea mai buna ciocolata calda din lume, mancat copios, mai mult sau mai putin sanatos, ieftin, raport calitate/pret in favoarea calitatii, portii mari si nesemipreparate.

Cel mai bun tiramisu in Brasov rezida. Dat in tiribombe, huta cu masinutele teleghidate, platit parcare, nefolosit trenul.

Am stat la vreo 2 km de Brasov, la o pensiune al carei nume nu l-as da, dar va spun ca era un paradox intre ce gaseai acolo si cum se numea pensiunea (ceva cu noroc). Ironia sortii…

Incercat sa nu mancam acolo… incercat toti cartofii taranesti din Brasov… care de care mai taranesti. Faimoasa pensiune nu prea era specializata pe nimic. Mancare dubioasa, prosoape curate, dar neschimbate zilnic ca poate nu ne-au vazut prea murdari, televiziune digitala.

Aflat ca exista mai multe canale porno decat canale de stiri in lume. Posturile TV romanesti erau codate. In schimb, porno gratis cat cuprinde, mai ales la italieni.

Pensiune in constructie, uruieli permanente, bocaneli de asemenea.

Preturi mari, serivicii proaste (strict la pensiunea cu pricina ma refer), chelnerite neingrijite, pereti strambi si crapati, parchet umflat.

Urcat cu telegondola la Postavaru. Fenomenal de multa zapada, jenant a fost fara skiuri, te costa de te rupe. Poaina Brasov e scumpa si plina de masini straine cu numere romanesti. Evident ca romanul n-are bani, dar noroc cu creditele de consum…

Plecat la 5 dimineata spre Bucuresti. Sofer semiadormit, multe rugaciuni. Straduit sa tin soferul treaz, zapada pe carosabil.

Brasovul e superb, totul acolo e superb, mai putin imprejurimile, din punct de vedere al serviciilor (aka imprejurimea Dambul Morii).

ABS-ul salveaza vieti.