Doua zile si trei nopti de Iasi au fost suficiente pentru a ma smulge din valtoarea capitalei imbacsite. Nu arat pe nimeni cu degetul, dar permiteti-mi sa va spun ca moldovenii si mai ales oltenii nu-mi lasa un gust prea placut. Nu fusesem niciodata la Iasi, iar atunci se ivise ocazia. Interesant…

Cafea buna, servicii ireprosabile, oameni calzi, profesionisti, lasat bacsis barosan, mancare buna si fara par de bucatar, hotel de **** stele impecabil din toate punctele de vedere, curatenie de invidiat, prosoape schimbate zilnic, asternuturi la fel. Plimbat putin spre catedrala… vazut catedrala de departe, frumoasa. Ochit mall-ul (mai tarziu aflat ca mai exista unul), era rosu si il chema Moldova… mi-ar fi si rusine sa fiu mall si sa ma cheme Moldova Mall. Slabut ca prezentare, nu ar satisface fitele de capitala. Nu tu cinematograf, nu tu spatiu, nu tu boarfe exorbitant de scumpe, nu tu cafenele cu 60 de tipuri de cafele in 60 de culori pe care sa dai de 60 de ori salariul mediu pe economie. Multe farmacii, mai nimic non-stop. Semafoare out of order (toate), treceri de pietoni amplasate alandala spre deloc. Pasaj pietonal cu zeci de scari si 15 tunele pentru a avea onoarea de a te plimba subteran. Pasaj scurtcircuitat neregulamentar prin mijlocul strazii.

Orange, Vodafone, Kenvelo si alte mofturi existente si in Bucuresti. Oras mai mult lung decat lat, accente gramada, oameni galagiosi si o mare obsesie pentru Eminescu. De tei inteleg, dar nu as boteza si sali de conferinta dupa el, ca de altfel pizzerii, strazi, copaci, flori si copii. Vazut faimosul Tei… uscatura tinuta cu chiu cu vai in picioare de catre primarie.

Cel mai cautat club este „Deja vue„… n-am intrat de jena… sa nu creada cineva ca nu stiu sa citesc. Multe librarii, multe carti, multe pliante. Mancat bine si nesanatos, baut alcool, simtit rau. Pizzerie buna in centru. Te izbea mirosul de pizza inca de la fereastra hotelului. Livrau gratis la domiciliu… se vede treaba ca n-au fost in Bucuresti sa vada cum functioneaza afacerile: una bucata client cu bani, stors si razuit portofel de client, oferit servicii mizere la suprapret, bonus: nesimtire si alimente exprirate. Ei nu si nu! Prefera servicii de calitate, mancare buna, preturi mici (dubios de mici!), buna voie, calitate si rapiditate. Rusine sa le fie!

Taximetristii nu fura! Plimbat putin cu taxiul, mofturi de Iasi ca la Bucuresti nu-si permite omul sa dea do su di mii pe o cursa de 500 de metri ca deh, multe semafoare, furat de la client, mers cu 20 km/h.

Spre Iasi, folosit Intercity-ul. Curatel, extrem de cald, oferit de catre CFR doua locuri nealaturate, cu toate ca eram doua persoane impreuna. Romanul are bani… in trei vagoane de IC erau minim 7 laptop-uri. Mai un  Heroes, mai un messenger, un project management, un Solitaire etc. Stat la coada la unicul WC existent. Admirat un caine paros jucandu-se cu o guma de mestecat lipita delicat sub un scaun de catre un pasager extrem de manierat. Nesimtirea omului, bucuria cainelui.

In trenuri nu se mai fumeaza… buna treaba! De cand cu aceasta lege ingenioasa se pare ca trenurile stationeaza mai mult in statii… desi nu cred ca locomotivistul si controlorii fumeaza… ar fi un exemplu urat pentru calatori. Adevarat tur de forta, rezistat fara tigari intre statii, pufait juma de tigara in statie (unde, apropo, se da amenda daca arunci chistocu’ pe peron… noroc ca-s bine crescuta si l-am aruncat pe sine), inverzit la fata, revenit cu un Red Bull. Vorba cu „p*sa-te ca pleaca trenul!” se transforma in „pufaie ca pleaca trenul!”. Murit de foame in tren ca nu poti face mai multe lucruri in acelasi timp… sa fug la chiosc sa iau o banana necoapta si niste crantanele sau fumat jumatate de tigara pe fuga? Eh, ghici!

Ajuns la concluzia ca nu mai mergem cu IC. Prea multa lumea spalata, compartimente lipsa, intimitate la fel.

La intoarcere, luat acceleratul, blestemat zilele. Desi gol, mirosul infernal de mancare putrezita si sosete nespalate era pregnant. Stat cu sila pe un scaun jegos. In cateva ore aveam examen. Chircita pe scaun, cu cartea in brate, ora 2 dimineata, tovarasul de drum dormind fara treaba si parca fara simt al mirosului si auzului. Un nene nespalat dormea profund, cu somn de bebelus fara scutec schimbat, sforaind. Rafale de respiratie sforaitoare ma izbeau peste fata. Ingrozitor de frig, incalzire nefunctionala. Noroc cu suntele infioratoare ale trenului, am zis. Nici vorba… nenea cel sforaitor se lua la intrecere cu uruitul trenului. Nici acum nu stiu care era mai zgomotos. Pleoapele picau, putoare baltea atat in compatiment, cat si pe hol.

O tentativa de a folosi toaleta a esuat. Cand crezi ca mai rau ca in compartimentul unui accelerat nu se poate, incearca baia! Am mai dat bani si pe bilet…

Ajuns in Bucuresti, cautat taximetrist de firma, gasit, plecat acasa, spalat, dormit, trezit, mers la examen „ca noua”.

In Iasi am baut cea mai buna cafea…

Si acum inchid ochii si simt mirosul de cafea, amestecat cu cel de accelerat si simt jegul de pe scaunul din tren.

P.S.: A fost mai fain dupa ce am inchis geamul compartimentului. N-a mai fluturat perdeaua imbacsita si nu mi-a infundat jegul si mai tare porii.