Dar a venit o zi friguroasa de decembrie care i-a spulberat gandurile si planurile construite si zidite timp de ani de zile, nu o zi de vara, nu doua anotimpuri, ci ani de zile. A cladit ce a putut si cum a putut mai bine, pornind de la valori bine inchegate, dar si de la nimic care sa le corespunda in realitate. N-a vazut asta atunci, in toti acei ani.

Si au venit un val si o rafala de vant… nu foarte puternice, dar suficient de puternice incat sa-i clatine simtirile. A crezut in tot, iar acel tot s-a destramat sau poate ca n-a existat niciodata. Acum stie ca poate fi si altfel, mai bine?!

Si cand te apuci sa contruiesti ceva cu atata credinta si daruire pentru ca apoi sa iti dai seama ca nu stii de ce ai facut-o sau de la ce ai plecat… ce urmeaza?