Ce ai face daca ai sti ca in curand vei paraliza complet si iremediabil?
De ce sa paralizez?
E o intrebare pur ipotetica. Ce ai face inainte?
Dar de ce as paraliza?
Accident de masina, sa zicem.
Eu merg mereu cu metroul.
Sa presupunem ca intr-o zi mergi cu masina si ai un accident.
Categoric nu merg cu masina.
De ce?
Pai daca am accident si paralizez. Nu merg cu masina.
Da, dar nu ai cum sa stii dinainte ce se va intampla.
Tocmai mi-ai spus tu.
Dar nu se va intampla. Eu doar imi imaginez.
De ce ti-ai imagina ca paralizez? De ce eu?
Imi imaginez doar un final.
Finalul meu?
Nu, finalul unei carti.
Despre mine?
Nu, despre un personaj fictiv.
Si atunci de ce nu paralizeaza personajul tau?
Pai el paralizeaza.
Si de ce ma intrebi pe mine ce-as face daca as sti ca voi paraliza?
Personajele imaginare nu raspund. Imi spui?
Bine. In cat timp paralizez?
Nu stiu. In curand.
Si cum aflu dinainte?
Pai iti spun eu acum.
Parca nu vorbeam despre mine.
Nu vorbim nici acum. Spune-mi.
Sa vedem… am multi bani?
Nu, esti tu.
Stiu ca sunt eu, dar am multi bani?
Nu stiu. Ai?
N-am. De unde sa am multi bani?
Atunci n-ai. Lasa banii.
Daca tot ma faci sa paralizez ai putea macar sa ma faci bogat inainte.
Nu eu te paralizez, ci accidentul.
Nu vreau sa am niciun accident.
Nu o sa ai. Stai linistit.
Bun. Deci nu paralizez.
Nu. Dar daca ai sti ca urmeaza sa paralizezi, ce ai face?
Nu-mi place deloc discutia asta.
Hai, ajuta-ma putin. Ce ai face?
Nu stiu. Nimic.
Cum nimic? Maine paralizezi si nu vrei sa profiti de timpul pe care-l mai ai?
Parca paralizam in curand, nu maine.
Maine nu e curand?
Maine e maine. Daca maine ar fi fost curand, mi-ai fi spus ca paralizez maine.
M-am razgandit. Voiam sa paralizezi saptamana viitoare, dar acum vreau sa se intample maine.
Te-am suparat cu ceva?
Nu. Daca m-ai fi suparat, ai fi murit in accident. Asa, doar paralizezi. Ce ti-ar placea sa faci inainte?
Am vreo putere supranaturala?
Nu. Ai ce ai si acum.
Da, dar as vrea sa am o putere supranaturala.
Bine. Esti nemuritor.
As vrea sa vad toate filmele alb-negru facute vreodata si sa mananc inghetata cu fistic.
Dar nu mori…
Stiu, doar paralizez.
Si asta e ceea ce vrei sa faci inainte? Esti nemuritor, paralizezi si vrei sa vezi filme si sa mananci inghetata.
Da. Ce are? N-are nicio logica. Daca nu-ti place, paralizeaza pe altcineva. Si daca ai muri? N-am cum sa mor. Nu numai ca nu merg cu masina, dar ai uitat ca sunt nemuritor? M-am razgandit. Personajul meu nu va mai sti nimic dinainte. Esti cruda…
Da. Ce are? N-are nicio logica. Daca nu-ti place, paralizeaza pe altcineva. Si daca ai muri? N-am cum sa mor. Nu numai ca nu merg cu masina, dar ai uitat ca sunt nemuritor? M-am razgandit. Personajul meu nu va mai sti nimic dinainte. Esti cruda…
ianuarie 26, 2008 at 10:49 pm
Daca am stii dinainte ca ni se va intampla ceva rau,cel putin nu am fi luati prin surprindere….poate am avea timp sa ne pregatim?!
Daca am putea aplica “traieste fiecare zi, ca si cum ar fi ultima!” Insa nu se poate.
Eu as incerca sa vorbesc cu cei dragi mie, sa le spun cat tin la ei si ca plec intr-o calatorie.Apoi as manca inghetata cu ciocolata , m-as uita la “Casablanca”, mi-as sterge lacrimile si as fi sigura ca “totul e bine, cand se termina cu bine”
ianuarie 27, 2008 at 12:34 am
HAHAHAHHAHAAA!
Apropo de un post anterior, iti multumesc pentru ca ma faci sa rad!
ianuarie 27, 2008 at 12:35 am
erata: iti multumesc ca*
ianuarie 27, 2008 at 1:06 am
Stau să mă gândesc…hmmm…
Nu aş face nimic. Asta este soarta. Aş trăi-o exact aşa cum vine…
ianuarie 27, 2008 at 3:46 am
Ha ha ha Gica Contra…cam asa as fi raspuns si eu
)
ianuarie 27, 2008 at 8:42 pm
imi place dialogul.cred ca tu erai personajul care dadea raspunsurile…te recunosc in acele raspunsuri.
ianuarie 27, 2008 at 11:44 pm
@Cristal, desi dialogul meu n-are niciun subinteles sau cine stie ce invatatura adanc ascunda printre randuri, iti spun ca poti trai fiecare zi ca si cand ar face parte din ultimele. Intr-un fel sau altul, tot din ultimele zile face parte. Sau cum era? Today is the first day of the rest of my life.
Nu pierde timpul…
@Cri Cri: Cu placere.:)
@DeMaio: Nu te cred. Cat nu tanjim ca lucrurile sa fie in mainile noastre? Cat nu ne dorim sa schimbam un lucru cat de marunt? Esti om. Ai sentimente, ai lucruri de rezolvat, doruri de stins, conturi de incheiat etc. Nu ai sta degeaba…
@Yoyo: Cat de bine ma cunosti… Cu mentiunea ca eu sunt ambii participanti. Nu te pune pe ganduri? Oare cate alte personalitati mai am?
ianuarie 28, 2008 at 12:31 pm
N-am vrut sa anulez existenta ta in pielea si mai ales cuvitele primului personaj, ma gandeam doar ca cel care da raspunsuri este cel pe care il intalnesc eu cel mai des. Cat despre personalitati eu am pierdut sirul lor de ceva vreme.
ianuarie 28, 2008 at 8:43 pm
bun asa D…bun!place la mine,place.
ianuarie 28, 2008 at 10:18 pm
This is funny
) Eu daca as afla ca paralizez cred ca as fi cea mai trista persoana ever…nu-mi imaginez viata fara sa ma misc, vorbesc, vad, aud…
ianuarie 29, 2008 at 7:46 am
Şi dacă ar fi aşa? Dacă ai avea un diagnostic limpede şi semne că asta te aşteaptă: alinierea cu patul, poate pentru ani lungi, neputinţa de a-ţi mişca picioarele, singurătatea după abandonul celui (celei) de lângă tine, ai mai imagina o discuţie ca cea de mai sus? Sau exact opusul ei…?
ianuarie 29, 2008 at 6:07 pm
Si eu care credeam ca sunt singurul care vorbesc vorbe… Se pare ca nu…
ianuarie 30, 2008 at 1:18 am
hai sa ne stergem blogurile…
P.S.: de ce la “unii” esti online si la “altii” nu?
ianuarie 30, 2008 at 7:01 pm
Hm… întrebarea asta îmi trece şi mie prin minte de multe ori şi nu neapărat în varianta cu paralizia.
Am întrebat şi eu pe alţii, live chiar (ce ar face dacă ar afla că mai au 2 luni de viaţă) şi mi-au răspuns vag. Oamenii se gândesc mereu că nu lor li se poate întâmpla una ca asta ci mereu celorlalţi.
Nu sunt pesimistă, uneori este bine să ne oprim puţin din alergarea asta continuă şi să privim la ceea ce este cu adevărat important pentru noi, ce contează? Pentru ce mă zbat? Pentru cine? Da, ştiu, sunt prea serioasă câteodată.
Îmi place scenariul tău, este nevoie de multă imaginaţie pentru a te pune în astfel de roluri şi mai ales pentru a găsi cuvintele potrivite.
martie 26, 2008 at 4:18 pm
as vrea totusi sa mor in accident..daca se poate! Daca e musai sa raman paralizata as avea o ultima dorinta…sa-mi dai un barbat din ala salvator din postul anterior, care sa se simta vinovat si sa ma ingrijeasca cata vreme oi mai trai…poate asa o sa ia aminte toti acesti salvatori si or sa aiba mai mare grija in ceea ce-si doresc:)