Craciunul a ajuns sa fie o sarbatoare a ipocriziei. O sa apara peste tot articole, bloguri, urari, felicitari. Ura, vine Craciunul! Cadouri cumparate din obligatie, saruturi sub vasc date cu scarba, imbratisari de mai bine lipsa si urari. Ah, urarile de bine. Aici intervine cea mai mare parte a ipocriziei. Sa ai parte de un Craciun minunat, de un an nou fericit, toate bune alaturi de cei dragi.
Craciunul se petrece in familie. Da, toate familiile tinere ale anului 2007 se vor bucura nespus de ceea ce le aduc sarbatorile.
Sa luam familia tipica a secolului nostru. Sa-i zicem familia Ionescu. Familia Ionescu e familie de cativa ani. Doamna Ionescu e o femeie simpla, mai de la tara care si-a dorit dintotdeauna doi copii. A vrut o fetita pe care domnul Ionescu s-a chinuit sa i-o ofere pentru ca nu prea statea pe acasa, dar ajungem si acolo.
Si uite asa au aparut doi copii. Marian si Ileana. Marian e mai micut, dar Ileana e deja in clasa a doua. Marian nu poate fi crescut de parinti. Nici Ileana n-a fost. De dimineata pana seara, Marian sta cu dadaca, o fatuca de 20 de ani la care domnul Ionescu mai are ocazional bucurii, intre amante desigur. La sedintele cu parintii nu ajunge niciun membru al familiei Ionescu. Sunt mult prea ocupati.
Doamna Ionescu lucreaza la un post de televiziune. E secretara. Chiar daca are studii superioare, salariul este oarecum mediu si programul criminal. Ar vrea sa se distreze, dar nu are cand si nici cu cine.
Domnul Ionescu este un mare afacerist la cei 30 de ani ai sai. Are un program flexibil, insa doamna Ionescu nu cunoaste acest aspect. Cu toate ca acasa ajunge la ora 10, el pleaca de la serviciu pe la 3. Apoi ia pranzul in oras cu amanta, una din ele. Se indreapta apoi spre casa ei unde fac sex cateva ore. Ulterior, domnul Ionescu, toropit de atata munca, se intoarce acasa. Acasa, Marian zbiara si vrea sa se joace cu tati, dar tati trebuie sa se intinda caci tremura de la atatea orgasme. Ileana isi face lectiile… singura. Peste cativa ani se va lasa si de scoala. Doamna Ionescu sta in fiecare seara in bucatarie si gateste pentru a sa familie fericita. In timp ce taie 3 morcovi, lacrimile i se scurg peste obraji.
Cei doi Ionescu nu se intersecteaza prea des. Doar la masa cand sunt tacuti amandoi. Doamna Ionescu isi blesteama zilele, in timp ce domnul Ionescu se gandeste cum sa se vada maine mai repede cu amanta. Cand nu sunt tacuti, se cearta.
Doamna Ionescu stie prea bine ca al sau sot are bucurii prin cearsafurile extraconjugale, insa inchide ochii. Bine ca se intoarce la familie. Amanta va ramane mereu amanta. Dar pe sotie sigur o iubeste.
Sexul e teribil. Domnul Ionescu nu are erectie decat daca se gandeste la amanta lui mai tanara, iar doamna Ionescu nu se poate concentra, gandindu-se tot la amanta sotului.
In weekend sunt si mai familie. Ea spala rufe si se chinuie sa le intinda pe sarma, face piata, face curatenie si schimba scutece. Domnul Ionescu se uita la The Money Channel jumatate de zi, apoi se culca si se mai trezeste seara sa manance si sa se joace niste Lego cu Marian. Ileana sta cu mama ei in bucatarie.
In curand vine Craciunul. Traiasca sarbatorile! Mergem la bunici si mancam pe saturate. Cei 4 membri ai familiei vor impodobi frumos bradul, iar doamna Ionescu se va ascunde dupa ramurile brandului artificial pentru a mai stoarce o lacrima. Domnul Ionescu va zambi ipocrit si ii va spune cat de mult o iubeste. In caz ca aveti impresia ca aceasta familie nu este una functionala, va inselati. Exact asa functioneaza majoritatea familiilor. Daca nu vorbim despre probleme inseamna ca nu exista.
Domnul Ionescu va cumpara toate cadourile. Marian va primi o noua bicicleta. Ileana va primi un ghiozdan si alte balarii, iar doamna Ionescu va primi un inel de aur cu cristale si alte facaturi. Se vor bucura cu totii, mai ales doamna Ionescu care se va intreba oare amantei ce i-a luat. Vor sta la masa impreuna cu parintii ei si cu parintii lui, cu frati, surori si prieteni. Se vor bucura ca pot petrece impreuna acest minunat Craciun. Atata timp impreuna este o binecuvantare.
Vor zambi cu totii la o masa rotunda, in noaptea de Craciun. Domnul Ionescu, care are un simt al umorului extrem de dezvoltat, va glumi intruna si ii va imbratisa pe toti. Lasati, amanta trece, vine alta, problemele raman, dar noi tot o familie suntem. Hai sa fim fericiti! Si sa neiubim la culme! Doamna Ionescu va zambi de complezenta… numai, numai sa nu intrebe parintii ce e in neregula. Va infuleca o halca de carne in timp ce va ofta ca viata ei este atat de terminata.
Macar de-ar avea bani sa traiasca singura, macar de-ar avea curaj sa-l lase, macar de n-ar avea copii, macar de n-ar mai minti-o, macar de nu s-ar mai preface…
Macar de ar avea si el curaj sa plece, macar de n-ar mai fi atat de ipocrit, macar de ar muri…
Macar de nu l-ar mai fi facut si pe Marian, macar de Ileana ar fi fost mai mare, macar de n-ar mai trebui sa se prefaca de fata cu copiii…
Macar de ar fi toti cu coloana vertebrala, macar de nu le-ar fi teama, macar de s-ar schimba cineva vreodata, macar de ar fi vreodata cu adevarat fericiti… Macar de nu i-ar mai privi familia crucis.
Macar de ar fi ea ceea ce-si doreste el si macar de ar fi el ceea ce-si doreste ea…
Macar de ar fi ipocrizia garantia unui Craciun fericit…
Sarbatori fericite si tot ce va doriti! Mai putin pentru familia Ionescu care nu are nimic din ce-si doreste si nici nu va avea vreodata.
decembrie 7, 2007 at 10:39 pm
peculiar sper sa nu mi-o iei in nume de rau…
dar ma gandesc ca ori vrei cu tot dinadinsul sa pari “altfel” ori ai avut o copilarie nefericita…
nu te cunosc dar iti citesc zilnic blog-ul… asa ca nu am sa ma pronunt
nu zic ca familia mea e cea mai fericita (sunt divortati) dar parerea mea e ca prototipul familiei descrise de tine se aplica poate la maxim 10% din total.
si atunci nu inteleg exagerarea… Craciunul e cateodata plin de ipocrizie, la fel ca si restul zilelor anului, dar cei care iti sunt aproape, de Craciun iti sunt parca si mai aproape. In perioada asta ai timp sa iti tragi putin sufletul si sa te intorci catre cei pe care probabil i-ai neglijat in ultimul timp din cauza job-ului, stresului etc
in plus imi plac colindele f tare
daca totusi ar fi ceva sa ma plang sunt SMS-urile trimise in masa tuturor celor din lista.
Eu iti urez fara ipocrizie si din toata inima Craciun Fericit!
decembrie 7, 2007 at 11:32 pm
@Alex: Nu ti-o iau deloc in nume de rau.:)
Nu inteleg de ce neregulile din jur trebuie sa tina de copilarie. Dar pentru informatia ta, n-am frati. Parintii mei s-au iubit mult. Copilaria mea n-a fost perfecta, dar nici nu ma plang. Asa ca prototipul familiei din ziua de azi nu are nicio legatura cu copilaria mea sau cu familia mea. Nu traiesc intr-o asemenea familie si nu voi trai niciodata. Pentru ca, la urma urmei, chiar tine de alegerile tale.
In rest, te asigur ca prototipul sare cu muuuult peste 10%. Dar e bine ca nu esti de acord cu mine. Serios. Nu e placut sa vezi mereu realitatea in toata splendoarea sa.
Multumesc pentru urari si right back at you.:)
decembrie 8, 2007 at 5:54 am
Incercam sa imi dau seama de unde vin sentimentele astea. Ai negat o afirmatie deci inseamna ca cealalta a “ramas in picioare”
Si daca ma gandesc bine (ca analizez de cand am inceput sa te citesc) ca intradevar esti “altfel”. Nu neaparat in viata de zi cu zi (cu toate ca sunt convins ca ai o baza morala mult mai solida decat majoritatea) ci mai ales prin faptul ca esti in stare (si mai ales public) sa iti manifesti dispretul, repulsia, frustrari, dragostea, nevoile si restul “sentimentelor”, lucru pe care, din nou, marea majoritate nu-l face. de ce nu o face? Se poate analiza si asta…
Am inceput sa realizez ca blog-ul asta e pentru tine un mod de “getting some steam off” si tind sa cred ca te si calmeaza in momentul in care scrii.
Eu sunt convins ca (virgula) copilaria iti influenteaza in mod decisiv modul de a fi pentru tot restul vietii.
Iti dau un exemplu banal care imi e cunoscut mie
“Tatal cand a fost mic isi dorea sa cante la acordeon, dar nu a avut posibilitatea. cand fiul sau acrescut destul de mare l-a obligat sa ia lectii de acordeon cu toate ca acestui nu i-au placut”
intelegi unde bat?
cam atat pentru azi… ma duc si eu acasa… un week-end mirobolant
decembrie 8, 2007 at 1:45 pm
Ei… uite cum sta treaba. Draga PECULIAR, te inseli, ALEX, bravos. Subscriu. Maxim 10%. nu pot sa cred ca toate familiile sunt perechi de retarzi
?
decembrie 8, 2007 at 1:50 pm
@Alex: N-am infirmat treaba cu copilaria care-si pune amprenta pe viata adultului. Tot ce am spus e ca aceste concluzii n-au treaba cu copilaria mea. Intamplarea face sa am si alte date de la copilarie incoace.
@Farmy: Nu vrei sa crezi, nu ca nu poti. Ce-mi plac mie statisticile astea izvorate din vise nocturne.
decembrie 8, 2007 at 1:55 pm
nu-s din vise nocturne. sunt din familia mea si din familiile din jurul meu si din jurul familiei mele.
decembrie 8, 2007 at 1:58 pm
Wow. Asta da statistica valabila pe plan mondial.
Si-mi mai plac si ideile astea conform carora toata lumea are impresia ca stie ce se intampla cu familiile zambitoare intre cei 4 pereti ai casei lor. Daca esti prezent in casele tuturor si le cunosti toate problemele, it makes me wonder…
Dar, dupa cum spuneam, ce nu cunosti inseamna ca nu exista.
decembrie 8, 2007 at 2:06 pm
la fel cum ce nu cunosti NU inseamna ca exista, peculiar
statistica ta la nivel mondial pe ce se bazeaza?
pe…. ? ce? :p
decembrie 8, 2007 at 2:11 pm
Dragule, doar fiindca am scris despre asta nu inseamna ca este tot ceea ce cunosc.
Eu nu imi amintesc sa fi facut vreo statistica… voi ati initiat-o.
La urma urmei, asta e un blog, cu un post sau mai multe. Nu e litera de lege asa ca nu inteleg ce e cu toata agitatia asta.
decembrie 8, 2007 at 2:13 pm
Dodule, acum, ca ai recunoscut relativitatea si subiectivitatea… m-am calmat :p
decembrie 8, 2007 at 2:16 pm
Bun. Report as spam!
decembrie 9, 2007 at 7:25 pm
topicul asta imi aduce aminte de melodia aia a lui George Michael.
f*ck
iti doresc sa ai parte de Craciunuri din ce in ce mai frumoase si mai calde.
)
o sa-ti dau poze de la petrecerea pe care o organizez cu ocazia Craciunului (facem un fel de bal mascat; iti dai seama ca a picat pe mine magareata sa fac rost de costume
decembrie 10, 2007 at 10:26 am
10 % spuneti ?! hmmmm cati oameni saraci sunt in Romanaia ? 10 % … daca e sa facem o statistica trebuie sa ne uitam in ograda celor multi care traiesc mai decent decat cei din Uganda poate dar traiesc si ca cei mai saraci oameni din comunitatea EU. Nu ca as fi eu un mare analist … dar am trait mult printre ei. Am cunoscut o gramada de familii care aveau un brad foarte frumos si zambete false de pus in super reclame de Craciun. Si cand erau doar ei in casa inventau injuraturi cu rima de ti-era mai mare dragul. Peculiar ai dreptate. Am o varsata si pot sa spun ca nu am nici macar un signur exemplu in viata mea cu cei de o varsta apropiata mie care sa semene a familie. Cred ca amantele sint de vina si sotii prea curvari.
… cred ca ajunge cat am scris 
Oricum ma bucur pentru cei ce au sansa in viata asta sa poata sa creda ca doar 10 % se inscriu in tiparul descris de Peculiar.
Ma cam napadesc amintirile si cred ca o sa devin incoerent in gandire
Craciun fericit tuturor.
decembrie 10, 2007 at 11:11 am
hai sa-ti dau o tema de casa: fa-ne niste poze reprezentative pentru Craciun, vrei?
decembrie 10, 2007 at 12:19 pm
Tema de casa?:) Daca am timp, aparat in mana si surpind the holy spirit, fac.
decembrie 10, 2007 at 12:46 pm
subscriu >:)
decembrie 10, 2007 at 4:34 pm
Esti cumva scenarist?:)
decembrie 10, 2007 at 4:42 pm
@parsiimpar: Da, cu A la coada.
decembrie 12, 2007 at 2:18 am
inca un kilometru…
decembrie 12, 2007 at 2:18 pm
“Barbatii se casatoresc pentru ca sunt obositi; femeile din curiozitate. Femeile sunt dezamagite, dar si barbatii.” Oscar Wilde, “A Woman of No Importance”.
Cuvintele tale imi “mobileaza” mintea, cand insa o imagine imi patrunde la suflet, greu o mai uit.Ai darul sa “pictezi” dureros de real viata.Triste adevaruri….
decembrie 13, 2007 at 1:12 am
In cazul asta felicitari!:)
decembrie 13, 2007 at 9:15 am
Si…sa te vad cum multumesti fanilor la …Oscar:)
decembrie 13, 2007 at 4:43 pm
Multumesc.:)
Oscar pentru cel mai … blog/post.:D
@blury: Stim, dupa ce ca e greu cu scrisul, e si mai greu cu cititul.:)
decembrie 20, 2007 at 8:18 pm
Da,vine Craciunul…si sincer parca imi vine sa “sar” peste el anul asta sau cel putin mi-as dori sa pot sa-l aman inca un timp.
Pur si simplu nu am chef de sarbatori si oricat m-a chinui sa inchid ochii in fata acestui eveniment,nu reusesc din cauza agitatiei care s-a creat in jur.Toata lumea alearga dintr-o parte in alta inebuniti de febra cumparaturilor,dar asta se intampla numai pe trotoare,magazine etc.,pe trecerile de pietoni toti incetinesc,sa-si traga sufletul spre exasperarea soferilor.
Pana anul trecut treceam cu vederea toate aceste aspecte negative ale Craciunului,era de ajuns sa simt miros de portocala si ma cuprindea instantaneu o stare de bine.Dar asta se intampla anul trecut,acum nici toate beculetele din oras nu reusesc sa ma binedispuna.
Simt ca o sa am niste sarbatori tare triste…:(
decembrie 20, 2007 at 8:23 pm
Si ma enerveaza ca nu am corectat textul inainte sa-l trimit si are cateva greseli…
decembrie 21, 2007 at 10:56 am
@avelim: E doar impresia mea sau oamenii isi perpetueaza singuri nefericirea?
decembrie 21, 2007 at 5:11 pm
Din pacate e adevarat…
ianuarie 2, 2008 at 1:26 pm
povestea ta m-i se pare destul de plauzibila,insa crede-ma k in unele kzuri nici nu mai e nevoie de amante k sa se intample acelasi lucru!Aici ma refer la gesturile celor 2 parinti!
cu ipocrizia nu stiu daca e kiar 100%,dar anul asta si eu aveam de gand sa sar peste Craciun,care in mod bizar din sarbatoare religioasa devine un prilej de sarbatoare pentru toate tipurile de comercianti si nu numai!
ianuarie 6, 2008 at 12:18 am
excelent post.
Imi pare foarte foarte aproape de realitatea pe care o traim toti.
Am avut ocazia sa traiesc in mijlocul alei societati (culturi) timp de aproape 10 ani. Reintoarsa in Romania, m-am ingrozit de aceste aspecte, care sunt foarte pregnante. Nu ca in alte culturi nu ar exista amente, dar nu exista atat invelis de ipocrizie. Si nicaieri in lumile europene (nu iau in discutie musulmanii sau alte civilizatii foarte diferite de ale noastre), nu exista asa o presiune sociala care ii face pe oameni sa-si duca viata de rahat, “doar ca sa para bine din afara”.
Pe de alta parte, presiunea asta sociala, tot ei o mentin. Daca ne-am schimba putin, fiecare dintre noi, si societatea s-ar schimba.
Bravo pentru post! Comentez foarte rar pe bloguri, si nu stiu cine esti, dar jos palaria!
Sa ai un 2008 minunat, si o viata fericita, ca o meriti
ianuarie 6, 2008 at 12:33 am
@La’za’: De acord si cu tine.
@Eva: Romanii sunt un popor de resemnati. N-ai sa vezi schimbare.
Multumesc pentru comentariu si te mai astept pe aici.
Multumesc si pentru urari si un an fain si tie! Macar noi sa nu ne “bucuram” de ipocrizie.